Traducere de Octavian Cocoş
Iubitul meu, tu oare-ai prevăzut
Că timpul crud, în anii ce-or veni,
Când eşti bătrân, îţi ia al meu sărut,
Căci eu atunci tot tânără voi fi?
Şi că noi doi, care acum urcăm
Spre culmea cea eternă negreşit,
De care-n viaţa asta toţi uităm,
Vom priveghea într-o noapte de granit,
Iar flacăra ce-n noi a ars tăcut
Va dispărea pe un altar obscur;
Şi-ți amintești c-atunci când ne-am văzut
Eram copilă, tu erou matur? –
Iar noaptea-n zi va trece luând cu ea
Şi-a ta angoasă şi iubirea mea!
vezi mai multe poezii de: Edna St. Vincent Millay